DATELE MURDARECARE FAC SĂ PICEO AUTOMATIZARE

Când o automatizare nu ține, în firmă se crede că a fost construită prost. Aproape întotdeauna face exact ce i s-a cerut, pe date la care nu se uitase nimeni. Omul care lucrează de mână absoarbe mizeria fără să spună: știe că „Rossi SRL” și „ROSSI S.R.L.” sunt aceeași firmă. O automatizare nu știe, nu înțelege și nu ține minte. Trimite 2 mesaje aceluiași client. (Defectul era deja acolo; automatizarea l-a făcut doar rapid.)

• Același client scris în 4 feluri

  Rossi SRL, Rossi S.R.L., ROSSI SRL, Rossi srl - sediu. Pentru un om e aceeași firmă. Pentru o automatizare sunt 4 clienți, cu 4 istorice și 4 trimiteri.

• Date calendaristice în 3 formate

  Zi-lună-an în formulare, lună-zi-an în exportul unui instrument american, text liber cu „la sfârșit de lună”. În ziua în care sistemul citește 03/04 invers, nimic nu pare stricat. Se schimbă doar ordinea.

• Câmpuri obligatorii goale de ani

  Câmpul există, formularul îl cere, iar jumătate din rânduri nu-l au. Pe atunci se putea sări peste el. O automatizare care se bazează pe el aruncă restul în tăcere.

• Duplicate pe care nu le-a unit nimeni

  Contactul introdus de vânzări și același contact venit din formularul site-ului. Stau alături de 3 ani: unul are telefonul, celălalt are istoricul. De mână alegi din ochi rândul bun; o automatizare vede 2 oameni.

• Câmpuri folosite pentru altceva

  Notele care conțin contul bancar, câmpul „oraș” cu județul înăuntru. Starea dosarului scrisă în titlu, fiindcă lipsea o coloană. (Sunt cel mai greu de găsit înainte să strice ceva.)

1. 01

   Alege sursa de adevăr

   Pentru fiecare informație, un singur loc care are ultimul cuvânt. Datele de identificare stau în programul de gestiune, starea comercială în CRM. Unde 2 sisteme au amândouă dreptate, diferența nu se rezolvă niciodată.

2. 02

   Numără înainte să judeci

   Câte rânduri au câmpul gol, câte formate de dată există, câte nume apar de mai multe ori. Sunt 3 întrebări și o dimineață. După aceea știi dacă ai un neajuns sau o curățare de pus în ofertă.

3. 03

   Stabilește cheia de identitate

   Ce face din 2 rânduri același lucru: codul fiscal, numărul de înregistrare, e-mailul normalizat. Fără o cheie declarată, deduplicarea e o părere, iar următorul om va avea alta.

4. 04

   Normalizează o coloană pe rând

   O regulă scrisă pentru fiecare coloană, aplicată pe toată evidența, cu coloana originală păstrată alături. Dacă regula era greșită, îți dai seama comparând, nu reconstruind.

5. 05

   Unește duplicatele după un criteriu

   Care rând câștigă. Ce câmp se păstrează de la cel pierdut. Ce faci când au 2 valori diferite și niciunul nu e mai nou: scris înainte, aplicat după.

6. 06

   Închide ușa de intrare

   Validare acolo unde intră datele. Câmpuri obligatorii cu adevărat obligatorii, un singur format de dată, liste derulante în loc de text liber. Fără pasul ăsta, curățarea ține 6 luni și se ia de la capăt.

Curățarea totală e cel mai răspândit mod de a nu porni niciodată. Nu-ți trebuie o evidență perfectă: trebuie să fie corecte câmpurile pe care le atinge automatizarea. Dacă munca merge pe clienții activi din ultimii 2 ani, istoricul vechi rămâne cum e. Întrebarea bună e care 10 câmpuri trebuie să fie adevărate. (Aproape mereu sunt 10, nu 300.)

Simptomul

Automatizarea nu se oprește: merge mai departe și produce rezultate plauzibile, dar greșite. E mai rău decât o eroare, fiindcă nimeni nu o caută.

Când iese la iveală

La primul mesaj dublat către un client. La primul raport care nu se potrivește cu gestiunea. La primul termen calculat dintr-o dată citită invers.

Cine plătește

Oamenii care se opriseră din verificat fiindcă trebuia să se ocupe sistemul. Încep iar să verifice tot, iar automatizarea devine muncă în plus.

În ofertă

Curățarea e o linie separată, cu estimarea ei, în intervalele publicate. Nu e o surpriză: e partea care se vede uitându-te la date înainte.